| ❤️💛💙 Profetia hranei morții...
Poezie de Ciprian DRAGNE
Va veni vremea când...
Deși mesele oamenilor vor fi pline,
Binecuvântările vor fi tot mai puține,
Veți vedea fântâna inimii secând.
Farfuria va fi încărcată,
Dar trupul va fi de viață gol.
Hrana nu va mai crește din pământ și apă,
Ci din fabrici fără lumină și fără sol.
Semințele vor fi schimbate cu un cod,
Iar omul va mânca fără să știe
Că nu mai mănâncă hrană bună din rod,
Ci o copie artificialã din cutie.
Va veni vremea când deși va avea buh
Omul nu va mai călca desculț pe pământ
Va zbura numai prin văzduh
Dar nici nu se va mai naște vreun sfânt.
Atunci sângele omului și ființa lui va fi uscată
Îmbuibat de chimicalele toate
Va deveni greu și cu mintea încețoșată,
Iar inima obosită din orice mică activitate.
Boala nu va mai veni la bătrânețe,
Ci va fi sădită din copilărie
Dinții vor cădea la tinerețe
Oasele se vor frânge ca la lumânărie.
Pielea, înainte de vreme va fi îmbătrânită,
Nu pentru că timpul a trecut,
Ci pentru că hrana a fost otrăvită
Iar voi nu ați priceput.
Oamenii vor bea lichide colorate
Care nu pot stinge setea,
Fără să se simtă hrăniți, vor mânca de toate
Iar trupul va striga prin durere și moarte
Căci mintea lor va refuza să vadă pecetea.
Oamenii vor sta la coadă
Nu pentru pâine și ciocolată,
Se vor bate și va fi sfadă
Doar pentru boală frumos ambalată
Un rahat în folie coloratã.
Vor plăti pentru propria otrăvire
Și vor numi asta progres și democrație
Această pierdere a firii și slăbire
Îi va distruge pe dinãuntru și pe afară
Ca un cancer în suprasaturație
Nu te întreabã când sã aparã.
Diluată cu pesticide, apa va fi moartă,
Legumele și fructele vor arãta
Ca un decor de plastic și noroi,
Nu vor mai fi ca altă dată
Până nu va trece un nou război.
Pâinea va fi burete dar nu se mai strică,
Carnea va fi crescută în fabrici fără soare
Mai mult din obligație și din frică
Și suprasaturate cu antibiotice otrãvitoare,
Dar frica va intra în sângele celui ce le mănâncă.
Puțini vor mai vrea să vadă ce-au făcut
De ce lumea este bolnavă și obosită,
De ce copiii sunt slabi sau nu s-au mai născut,
De ce oamenii sunt goi pe dinăuntru iar turma folosită.
Unii vor continua să mănânce moarte ambalată
Și vor da vina pe Dumnezeu pentru prețul ei
Vor forma rânduri și cozi pentru boalã asiguratã
Si vor plãti cu banii sau carduri picătura otravei.
Vor otrăvi cer și pământ
Ca să vă limiteze înmulțirea
Vor apărea în aurit veșmânt
Să le susțineți lor îmbogățirea.
Animalele vor fi cam toate decimate
Pentru sport și pentru avuție
Vor arunca pe ele, vină de moarte
Pentru eșecul din involuție.
Veți face cozi la circurile foamei
Și vă veți îmbrâncii pentru fiece produs
Iar pentru consumul propriu și al doamnei
Veți avea în rafturi organe umane la preț redus.
Brutarii vor arunca pâinea la gunoi
Nu pentru că ar fi stricată
Ci pentru că vor să facă război
Iar sărăcia trebuie sacrificată.
Fermierii vor lăsa produsele pe câmp
Pentru că nu li se va mai permite
... Să vină cu ele la târg
Iar la târguri legile-s smintite.
Vor arunca laptele pe ogoare
Nu pentru că ar avea ceva
Ci pentru că vor pune-n galantare
Doar cu aprobare de sus de undeva.
Și-atunci veți consuma lapte vopsit
Și brânză cu aracet și cu cretă
Vor fi puțini care se vor fi dumirit
Unde duce această dietă?
...
Câțiva vor flămânzi după acest adevăr
Și se vor întoarce la foc și la pământ,
La apa de izvor, la rădăcină și la CEL SFÂNT,
Și vor refuza otrava acestui MĂR.
Vor mânca puțin, vor trăi mai mult,
Vor fi numiți înapoiați sau sãraci, dar vor fi sfințiți
Vor rămâne în picioare cu mintea şi gândul
Mult peste cei care sunt deja otrãviți.
Și când sistemele vor cădea,
Când rafturile vor fi goale,
Când banul nu va putea fi mâncat,
Iar pădurile de pe pământ vor scădea
Vor fi și crime, boale și răscoale...
Prin toate astea va fi o pedeapsă
Căci ați uitat de adevăr, dreptate și milă
Căci orice viață ați lucrat să fie stoarsă
Și dezbrăcată orice copilă...
Dar în acele zile oarbe,
Dumnezeu va deschide o scăpare
Pentru cei buni... Ceilalți la moarte
Se va face tainic o separare.
Abia atunci se va vedea clar:
Cine a hrănit trupul cu minciună, va cădea fără leac.
Cine a hrănit trupul cu adevăr, va rămâne sfânt.
Căci hrana nu este doar pentru stomac,
Ci este legământ între om și pământ.
...
Cine rupe pentru profit acest legământ
Va culege ceea ce a semănat.
...
Va fi o jale pe Pământ
Nu va mai exista dreptate, iubire și frăție
Se va reduce și credința în cel sfânt
De atâta babilonie...
Veți avea milioane de ecrane
În care să vă pierdeți vremea și tinerețea
Dar atunci vor fi dispărute și faptele umane
Iertarea, ajutorul și blândețea.
Nu uitați de guvernare
Vă vor aduce răul cel mare
Politica e cea mai otrăvită meserie
Nu le pasă de otrava ta din farfurie.
...
Nu mai dați hrană morții...!!!
Nu vă mai încredeți în tot ce-i nefiresc
Și tot ce vă promit politrucii
Vindecarea vine doar de la Tatăl Ceresc
Drumul corect este Drumul Crucii.




------------------------------------------
Ai noștri tineri
de Mihai EMINESCU
Ai noștri tineri la Paris învață
La gât cravatei cum se leagă, nodul,
Ș-apoi ni vin de fericesc norodul
Cu chipul lor isteț de oaie creață.
La ei își cască ochii săi nerodul
Că-i vede-n birje, răsucind mustață,
Ducând în dinți țigara lungăreață
Ei toată ziua bat de-a lungul Podul.
Vorbesc pe nas, ca saltimbanci se strâmbă,
Stâlpi de bordel, de crâșme, cafenele
Și viața lor nu și-o muncesc — și-o plimbă.
Ș-aceste mărfuri fade, ușurele,
Ce au uitat pân’ și a noastră limbă
Pretind a fi pe cerul țării: stele.
|
Comments
Post a Comment